Shoe Cohesion

Just because I have awesome high heels 👠 and I’m amazed of how well they match this European blue I can’t stop wondering why is it so important to debate and to create opportunities for people to connect&bond? Why do they still hold on to the „unity in diversity” fundamental concept? Didn’t they notice that the political extremism, radical thoughts and aggressive behaviors are more and more common?

Did they ever wonder if ordinary people are willing to share their lives and beliefs and habits with complete strangers? Maybe people are just trying to hold on to their traditions & cultural heritage and not wanting to be tramped underfoot by the herds of „outsiders”. Just look at the 🇬🇧British folks who got scared of the eastern savages’ invasion and rushed into voting aye for Brexit. And now it’s becoming a nay?!🤔

Maybe this ridiculous mélange is just not working. Or they didn’t find the right way to put people together…

The appeal of the Romanian Presidency to Social Cohesion could be a good way to awaken a primary need for people – the need to socialize. After all, man is by nature a social animal. Anyone who either cannot lead the common life or is so self-sufficient as not to need to, and therefore does not partake of society, is either a beast or a god. (Aristotle)

Since were not beasts nor gods we must coexist and build relationships. As the paradigm says, the wider the reticular structure, the more powerful the individual is.

The principle of reciprocity, the main feature of the new form of cohesion, according to the OECD, can still be observed today in the traditional forms of social security that are based on a balanced reciprocity: „I help you today, understanding that you’ll help me tomorrow if I will need it”

In other words, according to Durkheim social cohesion is an inter-human process based on interdependence relationships characterized by loyalty and solidarity among members of a group.

So, no matter the purpose, people should accept the others, connect with them, bond, get involved in civic matters, work on their social groups, open themselves to others and just…let it flow because societies are living organisms in continuous movement and transformation.

Me and my shoes made it happen! 😇 We are loyal to each other, we take care of one another, because we have the same goals: a safe & stylish life.

#ro2019eu

#Cohesion, a common European value

#RomanianPrecidency

#MyShoes

Reclame

Just a Wish…

It was a long absence. Tried to figure it out what to do with all the stuff going on around me. It’s been dreadful to struggle for keeping my inner treasure alive in this shallow world.

Dear Universe, please pour some color into their faded and unspirited lives, ‘cause you sure filled mine with lots of vivid eye-catching tones.

05A533F2-5E1F-45A3-8806-3F0DF3B4F276
Painting by Eva Patru-Nitu

When all the world is a hopeless jumble
And the raindrops tumble all around
Heaven opens a magic lane
When all the clouds darken up the skyway
There’s a rainbow highway to be found Citește în continuare „Just a Wish…”

Iubirea mi-a topit cinismul

M-am nimerit în parcul orășenesc la oră de vârf. Vineri, ora 16. Mare greșeală! Altă cultură, alte obiceiuri. Io, echipată de antrenament, infașurată în folii si neopren, asudând ca un purcel. Ei, toți, perechi, doi câte doi, ca la grupa mică. Și curgeau întruna, și mai mici și mai mari, și mai veseli și mai bosumflați, și mai fițoși și mai apatici….ea ciripea îndrăgostită, el o privea cuceritor, dar cu toții mână în mână (se mai poartă așa ceva??!). Prinsă în mijlocul unei asemenea dezlănțuire de manifestări de-o drăgălășenie caraghioasă, m-a apucat brusc o indigestie emoțională. La naiba, venisem cu treabă în parc. Am fost nevoită să abandonez. M-am așezat bătranește pe-o bancă. Si bine am făcut! Aveam nevoie să realizez că oamenii mai și iubesc. Și că versurile lui EE Cummings, care-mi ung sufletul sunt rupte din realitate …
„Îți port inima cu mine, o port în inima mea

Nu rămân niciodată fără ea; oriunde merg mergi și tu, draga mea

Și orice e făcut doar de mine, e fapta ta, drăguța mea.

Nu mă tem de soartă, căci tu-mi ești soartă, Dulcea mea, 

Nu vreau altă lume, căci frumoasă, tu ești lumea mea….”
E minunat să iubești. E minunat să exprimi iubirea. Nu doar zâmbetul lui (sau portofelul, după caz) și nu doar anumite componente anatomice ale ei. E minunat să iubești. Iubiți orice, numai iubiți!

  

Cioc, cioc

Mdaa.. Deci, mie nu-mi place iarna. Și nu îmi place pentru că este frig, pentru că-mi îngheață tooot, de la nas pân’ la țurloaie și cel mai rău sufăr pentru tocurile la pantofi. Nu-mi place pentru că dacă nu sunt șleauri, este patinoar pe străzi și asta îmi ridică nivelul de tensiune neuropsihică la volan. Dar, în ultimii ani, îmi displace, până la durere, iarna, pentru că tre’ să scot de la naftalină copilul iernatic din mine și să-ncasez bulgări, cu entuziasm și cu iubire, și să-mi și placă această activitate copilărească. Și am prestat pe ger și viscol, și anu’ ăsta, pentru că … Eva! Care și-a frământat mințișoara și a statuat ingenuu, la un colț de stradă: „ce mișto e să fii copil! Te distrezi mai mult și nu ai griji.” O astfel de servă, merita un voleu. Griji?? Cum adică: nu ai griji?! Dar scosul de sub radical si teza la română? Dar sculatul cu noaptea-n cap cănd ai prima ora economie și te ia profu-n primire, „Nițule, unde te uiți? La dumneavoastră, dom’ profesor. Nu te uiți la mine, Nițule.” Evident că nu, că eu dormeam în sinea mea, la 7.30. Dar primul 2? Sau chiulul de miercuri? Se apropie ziua ședinței cu părinții. Asta da grijă!! Dar Făt Frumos?? Că n-a venit azi la școală și ai aflat că a vorbit cu una de B ieri. Dar sânii prea mari sau prea mici și părul de pe picioare? Sau grupul gâștelor rele care îți aruncă mereu cărțile pe jos, pentru că sunt invidioase, dar tu ești prea curată să vezi neomenia? Și cum adică: te distrezi mai mult? Ohoo, mămică, nici nu știi ce te așteaptă peste 10-20 de ani…ce clipe memorabile, ce sentimente zglobii… 

Copilăria nu se împiedică într-un număr…al vărstei. Libertatea gustoasă a copilăriei ți-o poți permite oricând! Fii liberă să fii cine ești tu, fii liberă să iubești și să te iubești, fii liberă să creezi, fii liberă să cunoști, fii liberă să trăiești și fii liberă să fii mereu ca prima zi de Primăvară! 

  

  

Let there be Light!

When I was young I believed it was all out there ready for me, waiting to be taken. But one day, my selfish Ego knocked on my door. I answered. And I saw the most beautiful and mysterious person I had ever met. He charmed me. And I let him do that. I gave him my hand, my soul, my life. He had then become my alter Ego. This journey it is now over as I realize I am the Master of me. The Light cleared my path and the world has opened the arms just to give me a big hug. 

Life is Love. Life is forgiveness. Life is Creation. Don’t let your Ego whisper otherwise. 

  

Tu când începi să trăiești?

De fiecare dată când mă întâlnesc cu o persoană din trecut, dacă nu prima, invariabil a doua întrebare pe care mi-o pune este: „șii, pe unde mai ești??” O întrebare la fel de încâlcită ca aia a lu’ Spunky (a.k.a. Gabi Șerbănescu), „ce chiloți ai pe tine”?
Cum n-am avut niciodată o naturalețe promptă să servesc o replică de genul „sunt la ușa nirvanei, caut împlinirea”, dădeam din rete-n perete, bolbirosind nebulos un răspuns, care nu s-a ridicat nici măcar o dată la înălțimea prețiosului interlocutor. Primeam, tot timpul, un „aha” neutru și o privire compatimitoare…și Io eram ca Bridget Jones, țopăind în chiloți, prin zăpadă..”staaai, că n-ai înțeles cum trebuie!!!”. Degeaba, îmi primisem deja sentința. 

Cu cât m-am chinuit să mă îndes în costumul ăsta socio agreat cu atât mi s-au îmbâcsit meandrele concretului. Până când mi s-a blocat creierul. Da’, bravo măh! Păi, ce-ai făcut?! Ce naiba să fac?! Că nu-mi găsesc nicicum locul. Vreau să trăiesc, nu doar să supraviețuiesc într-un cotidian aglomerat și sec. Nicicând n-a fost mai revelatoare o astfel de dorință…ce n-a izvorât dintr-o filosofie de buzunar, gen Binder, ci din nevoia de a simți iubirea, iubind-o. Iată un ideal: să iubești omul de lângă tine cu prețuire, să iubești ceea ce faci cu pasiune, să iubești ceea ce vezi cu încântare și să iubești viața cu dăruire. 

Eram departe de un asemenea țel. Pentru că mi s-a rupt o halcă din suflet și a rămas acolo, la 19 ani, când i-am întors spatele, deși n-am vrut (și, Doamne, cât a durut!), pentru că am mai pierdut un petic din mine, când am încheiat brusc un capitol profesional și tot așa…am presărat firimituri de suflet, ca Hansel, în pădure. Până când n-a mai rămas nimic.

Și mi-am luat un an sabatic, să călătoresc în sinea mea și să mă adun de pe coclauri. Pauză! Apoi, mă întorc acolo unde îmi este locul. Așa că, dacă ne vedem pe stradă, știți ce aveți de făcut! LOVE YA!!

  Pictura de Eva Pătru-Nițu

 

I love you..always..forever

Am tot auzit, in ultimii ani, ca n-are față de presedinte, ca fura da’ măcar face ceva si pentru noi sau „lasa, ca are suflet bun”. Este vorba despre politicieni.

Vorba unui vechi prieten: „o avea suflet bun, da’ nu ies cu sufletul în oraș”. Trăind atâția ani în România deșertificată cultural, m-am trezit deodată cu un oftat în sinea-mi: Doamne, cât mi-e dor de Adrian Năstase! Nu cred că este jurnalist, care a profesat pe vremea lui, să nu simtă nostalgia provocării intelectuale, marca Năstase. Ce om treaz, câtă siguranță de sine, ce discursuri iscusite, ce replici aristocrate. Sunt sigură că, dacă n-ar fi fost plecată in misiune peste ocean, și doamna Drăgotescu mi-ar fi dat dreptate. 

Națiunea română a ajuns să se bucure, azi, că primește un premier civil. Dacă singurul criteriu de desemnare, ce ne fericește este ca nominalizatul nu are legături cu serviciile, of, Doamne, mi-e dor de Năstase! 

Apare ciclic subiectul cadrelor pesediste, culmea, din gura respectabilului sociolog, Marius Pieleanu. Domnia sa spunea, cu vreun an în urmă, că partidul nu are pepinieră. Acum două zile lăuda departamentele PSD pentru oamenii și ideile, pe care le-au produs (?!). 

Resuscitarea politică a lui Adrian Năstase ar fi soluția salvatoare. Ia gândiți-vă! A fost Coruptul no 1 al țării, arogantul care ținea guvernul zăvorât, mafiotul cu mafie personală…aș spune eu, un exemplu pentru ceea ce a urmat. Dar succesorii au dus la rang de artă aceste înclinații speciale ale sale, înfierate la vremea respectivă, dar intrate în capitolul normalitate, azi. Între timp, Adrian Năstase a trecut printr-o penitență amară, de termopane nu mai are nevoie, iar Mătușa Tamara, probabil, este în lumea celor drepți. Astfel că, în opinia mea, el este singurul om animal politic suficient de înzestrat să ne poată oferi și reversul medaliei.

Te iubesc. Te-am iubit și te voi iubi mereu! 

Marga Nițu & Adrian Năstase, în K10

S-a luat curentu!

Când am hotărât să o mut pe Eva, pentru un an, de la o școală de fițe din București, la una din provincie, mi s-a spus, răspicat că am luat cea mai proastă decizie. La naiba, și Io m-aș fi uitat cruciș la o astfel de grozăvie! Acum, după doar patru luni, sufletul meu țopăie de fericire pentru ca ea este fericită. 
Pia Brătianu, zona Kisseleff. Eva ieșea de la școală așa 

 
De la noua școala, iese cam așa  

 
Este de prisos să comentez pe marginea diferențelor de abordare. Astea sunt doar broderii ale vieții. Aici, s-a schimbat ceva. Într-o duminică seara, în plin ritual de pregătire pentru a doua zi, Eva îmi zice: „mami, te rog să mă duci mai devreme mâine. Trebuie să șterg băncile!” Paaaaauuuuuzaaaaaaa…. S-a luat curentu…vorba lui Dragnea :)))) Repet. Ce să faci?, io. Să șterg băncile, ea. 

Ok, Eva era un copil normal, cu toți Dan TDMii aferenți vârstei în cap și fără sclipiri de organizare sau hărnicie, iar la școală ajungea în timp util, cât să n-o dea afară de la ore. Acum, Eva are aproape tot timpul biroul curat. 

Trecând peste banalitatea acțiunii de a face ordine, în Eva s-a așezat însușirea de a fi responsabilă, la pachet cu bucuria sufletului, la sfârșitul zilei. 

Responsabilitatea este unul dintre atributele cetățeniei. Responsabilitatea o înveți sau nu acasă, dar e musai să o deprinzi la școală, ca să nu creezi haos în societate. Așa cum fac oamenii care administrează această țară. Sunt doar niște papițoi, care au un singur lucru în comun: obsesia puterii. Responsabilitate??? Neaaahhh… Poate în beneficiul propriu.

Un distins contemporan reflecta filosofic: Unele Posibilitățile se poate. Unele posibilitati nu se poate. Sa ne vedem de lungul nasului. Bobiță dixit. Sunt sigură că ar fi o lecție bună să treceți și pe la frecatul meselor, domnilor. Poate așa veți simți greutatea responsabilității pe care funcțiile voastre o au. 

Să se ia curentu, deci!

Am tras linie

Factura anului 2017



Baroni locali – fără număr,

Premier – 2,5 bucăți,

Politician consecvent și cu picioarele pe pământ – una bucată

Ex-președinți – tot 3 bucăți,

Președinte în funcție – 0,37 bucăți,

Pomangeală – milioane de bucăți,

Coerență – 0

Răzgândeală – 4 bucăți,

Proteste – duminicale,

Bufniță – una bucată ochioasă,

Decapitări – un florian,

Justiție – babană

———————————————

Total:               Corupția ucide



Rezistența flutură pe fb zilele astea cuvintele lui Voltaire: „politica s-a născut atunci când primul ticălos a întâlnit primul fraier”, cu referire clară a lui Gregoire Ecrivain (n.m. Cartianu) la ticăloșii din PSD. Că doar ei sunt puroaiele corupte din universul intergalactic din capul lui. Iar eu deduc, din argumentația scriitorului, că fraierii sunt chiar EI, rezistenții din Piața Victoriei. 

Citeam undeva despre începuturile corupției, că ar fi chiar în Egiptul antic. Apoi, am ridicat ușor sprânceana dreaptă când am auzit că însăși Eva a fost coruptă să muște din mărul cunoașterii. Nu știu, însă, ce foloase patrimoniale și-a însușit abuziv șarpele, că n-a fost Codruța pe fază să facă lumină în tabloul primordial. 

Una peste alta, Io cred că în fiecare dintre noi există un corupător și un corupt și aștia doi se luptă între ei care să fie ticălosul. Și, în fiecare zi, noi toți, de la mic la mare, comitem acte de corupție…așa cum fiică-mea l-a corupt pe Bogdanel cu un pumn de M&M să-i deschidă ușa la lift, așa cum eu sunt coruptă să permit accesul pe ipad, așa cum tu ești corupt să te vezi Sex an the City 2, în loc de Barca-Real…. În astfel de cazuri pe cine incriminăm? Pe corupt, pe corupător sau pe Corupție? (pe care deja am personificat-o). 

Locuțiunea „corupția ucide” este mai de vagă și mai lipsită de conținut decât „afară plouă” al lui Băsescu. O logică elementară, de grădiniță, zice că într-un proces bidirecțional, cum este CORUPȚIA, sunt implicați doi actori: cel care corupe și cel care este corupt. Dacă tu, Koveși, vrei să pui cătușe corupției, dă-i bătaie! Dacă voi, rezistenților, vă aduceți aminte duminică, pe la prânz că vă omoară corupția și vă manifestați în sensul ăsta, n-aveți decât! Io zic că sunteți ori prea plictisiți de Viețile voastre goale, ori prea încuiați la minte, la fel ca primul om al țării care cerea referendum în care să întrebe poporul cu privire la asigurarea integrității funcției publice. Whaaaaattttt???? Mă intreb ce ar fi răspuns Gicu la întrebarea: Sunteti de acord ca Liviu Dragnea din funcția lui de funcționar public înalt să fie integru?

Ok, deci anul ăsta a fost despre corupție și rezist. La anu’ va fi despre președinte – cât mai rezist? Om trăi și ne-om bucura. Ce zici, Codrutza?

  

Invitație la film

Schimbă viitorul. Ideea de schimbare a viitorului implică premisa că prezentul e nasol. Deci, și viitorul va fi nasol. Soluție – ne uităm la teoria acțiunii și reacțiunii, apoi umblăm un pic la prezent. Un pic mai mult, poate! Si cu ce începem? Cu o analiză, evident! A cui? A celui din oglindă, vorba slagarului. 
Uite asa, am băgat nasul în miezul bubei. Cine este in stare sa isi pună pe tapet acțiunile de peste zi si sa introspecteze???!! Cine e ăla care se uită în oglindă, cu narile umflate și-și zice cu dojană: Gicule, azi ai depășit pe refugiul de tramvai, l-ai înjurat pe Livache de la 7 că râde ca un animal la 5 jumate, i-ai băgat una de-o suta în buzunar doctoriței ca să-ți dea un concediu, ca nu mai poti la muncă si i-ai tras una dupa ceafă nevestei, că era ciorba prea acră.

Nț, nț, nț!!! Măi, Gicule, ce-ai făcut tu azi? Păi, ai încălcat legea, ai nesocotit rigorile educației civice și ale bunului simț, ai mituit și ai batjocorit celula de bază a societății, familia. Ești un om agresiv, needucat și fără scrupule. Felicitări, Gicu! Ești pregătit să ieși în stradă, la proteste. Ești exact omul pe care contăm să schimbe viitorul acestei țări. Dar, nu într-unul frumos și simplu. 

Mă uit la protestele duminicale ca la un film de Kusturica feat. Woody Allan, care abundă de simbolism brutal îmbinat cu o tragicomedie bizară… Hmm, sună interesant! Cine mă însoțește la film? Popcornul e din partea mea 🙂